No ratings.
Meditation on a stanza from Shakespeare |
MEDITATIO Brutus: There is a tide in the affairs of men. Which, taken at the flood, leads on to fortune; Omitted, all the voyage of their life Is bound in shallows and in miseries. On such a full sea are we now afloat, And we must take the current when it serves, Or lose our ventures. Julius Caesar Act 4, scene 3, 218–224 O geană de lumina in zarea sângerie, Pe fața-nvolburatelor stihii sporește, Și marea de vin negru homeric-rubinie, Se zbuciumă sub cerul ce-o nouă zi vestește. Pe stânci, val după val se sparg năvalnic, Și spulberul de ape se-nalță dintre roci, Vântul le mână-n ploaie peste țărmuri, Și din frunzișul veșted trezește mii de voci Cânt de cocoși anunță că s-a crăpat de ziuă, E ora-n care iele cu dansul lor drăcesc Din sânul negru-al nopții, erotic furișate, Pe-adolescenții oacheși in somn ii răsucesc Gândirea între vis și viață prinsă Din ceața somnului ne amăgește Cuvânt de la eterna-nțelepciune Subconștientul, tainic ne șoptește: O creastă de talaz prin viață trece, Numai odată; și de apuci s-o sui, Călătorești ca vîntul printre valuri, De nu, zidit ești unei soarte șui. Cuprins de-o negură fără ieșire, Rămăi ostatec unei triste soarte, Și-n ceața ce cuprinde marea sură, De libertate nu poți avea parte. Valuri și vânt și-învolburate ape, Te mână fără păs pe mări deșarte, Pustiul mișcător de apă verde, Te duce tot mereu cât mai departe. De-aceea trebui, marea când se-nalță, Să-încaleci valul cât te mai servește, Căci el te va purta spre libertatea La care orice cuget năzuiește. ................................................................ Dar privind apoi in urmă, unde fuse drumul tău, După ce ajungi acolo unde marea cade-n hău, Nu-ți vei aminti din viață nimic ce s-a întâmplat, Decât clipele în care ai iubit cu adevărat. Mobile, Mai 10, 2010. © Copyright 2010 IKE329Translator (UN: ike329 at Writing.Com). All rights reserved. |