MEDITATIO

MEDITATIO

Brutus:
There is a tide in the affairs of men.
Which, taken at the flood, leads on to fortune;
Omitted, all the voyage of their life
Is bound in shallows and in miseries.
On such a full sea are we now afloat,
And we must take the current when it serves,
Or lose our ventures.
Julius Caesar Act 4, scene 3, 218–224

O geană de lumina in zarea sângerie,
Pe fața-nvolburatelor stihii sporește,
Și marea de vin negru homeric-rubinie,
Se zbuciumă sub cerul ce-o nouă zi vestește.

Pe stânci, val după val se sparg năvalnic,
Și spulberul de ape se-nalță dintre roci,
Vântul le mână-n ploaie peste țărmuri,
Și din frunzișul veșted trezește mii de voci

Cânt de cocoși anunță că s-a crăpat de ziuă,
E ora-n care iele cu dansul lor drăcesc
Din sânul negru-al nopții, erotic furișate,
Pe-adolescenții oacheși in somn ii răsucesc

Gândirea între vis și viață prinsă
Din ceața somnului ne amăgește
Cuvânt de la eterna-nțelepciune
Subconștientul, tainic ne șoptește:

O creastă de talaz prin viață trece,
Numai odată; și de apuci s-o sui,
Călătorești ca vîntul printre valuri,
De nu, zidit ești unei soarte șui.

Cuprins de-o negură fără ieșire,
Rămăi ostatec unei triste soarte,
Și-n ceața ce cuprinde marea sură,
De libertate nu poți avea parte.

Valuri și vânt și-învolburate ape,
Te mână fără păs pe mări deșarte,
Pustiul mișcător de apă verde,
Te duce tot mereu cât mai departe.


De-aceea trebui, marea când se-nalță,
Să-încaleci valul cât te mai servește,
Căci el te va purta spre libertatea
La care orice cuget năzuiește.

................................................................

Dar privind apoi in urmă, unde fuse drumul tău,
După ce ajungi acolo unde marea cade-n hău,
Nu-ți vei aminti din viață nimic ce s-a întâmplat,
Decât clipele în care ai iubit cu adevărat.



Mobile, Mai 10, 2010.


© Copyright 2010 IKE329Translator (UN: ike329 at Writing.Com). All rights reserved.